Treceți la conținutul principal

Arterria trebuia să miroasă a cafea de la intrare

Uneori trec pe lângă locuri care-mi plac atât de tare, încât îmi doresc să intru să descopăr ce ce află acolo. Astăzi mi s-a întâmplat cu o cafenea. Eram grăbită, trebuia să ajung într-un anumit loc, la o anumită oră. Și totuși, acea muzică și frântura de imagine pe care am zărit-o pe fereastră m-a făcut să-mi doresc să să întorc cândva acolo. Și nu a durat mult...

La întoarcere am luat-o pe același drum ca să nu mă pierd:)) (Prietenii știu de ce). Am trecut din nou și am simțit aceeași vibrație pozitivă, am dat de aceeași muzică jazz și de un aer retro. Mi-am spus că este timpul să beau o cafea acolo. Dar ce să vezi, nu aveau cafea deloc, se terminase. Hm, dacă nu e cafea atunci să fie rom și cola: Cuba libre:)) în toiul zilei.



 Am rămas profund împresionată și m-am bucurat să găsesc încă un loc de suflet în Constanța. Era așa cum îmi place mie, un spațiu care m-a făcut să rezonez imediat. Având tablouri, obiecte de artă, lumânări, instrumente muzicale, interiorul cafenelei mi-a transmis o emoție puternică.



M-am gândit de ce este goală o cafenea atât de faină? Și mi-am răspuns singură ulterior: - Pentru că m-am dus ziua, probabil seara e plină;
-Pentru că toate locurile superbe au nevoie de timp spre a fi descoperite;
-Pentru că am fost într-o zi de marți;
-Pentru că nu se află pe lângă o universitate. Cred că un astfel de spațiu e înțeles și îndrăgit altfel de către studenți.



Și totuși în capul meu #Arterria trebuia să miroasă a cafea de la intrare. Doar aceasta i-a lipsit: Mirosul de cafea proaspăt măcinată. Știi ce zic, nu? Dar e doar o percepție despre cum ar fi trebuit să fie ca să-mi placă la nebunie. Oricum îmi place mult.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce urăsc Valentine's Day din toată ființa mea?

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine.

Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătură…

Ieftin, dar bun, prietene - are tot ce vrei pentru un păr superb

Sunt anumite produse cosmetice la care mă întorc, deși îmi place să testez cât mai multe. Din această categorie face parte și serul pentru vârfuri despicate, cel verde de la Avon. E pur și simplu ce trebuie pentru sezonul rece.

Deși îmi place să am volum la păr și e destul de trist că nu-l pot obține în mod natural ca alte persoane, acesta îmi place (culmea) pentru că mi-l face și mai drept decât este deja. Doar că este un păr drept ce pare îngrijit, strălucitor și care miroase genial, un atribut comun pe care-l au toate produsele cosmetice pe care le prefer în mod uzual.

Am aflat între timp și cum se numește mulțumită Google (Daily Shine de la Advance Techniques). Iar cel mai mult îmi place mirosul, după cum am subliniat mai sus. Partea amuzantă e că nu pot să-l asociez cu nimic, nu seamănă cu nimic din ce cunosc, parcă are un miros al lui specific. Și m-am bucurat că l-am redescoperit la fel de bun ca atunci când l-am cumpărat pentru prima dată, acum 6 ani și când o grămadă de perso…

Am găsit „Jurnal de Bac”, neprelucrat și găsit total întâmplător. Genial și fără spații după virgule

Jurnal de Bac17 septembrie 2010Azi s-a făcut,ca de altfel în fiecare an trafic de cărţi. S-au vândut şi s-au cumpărat înaceiaşi măsură.Ca la piaţă. Eu aveam doar patru lei,atât am apucat să iau când am plecatla şcoală. Am zărit chioşcul de ziare şi era să cobor să-mi iau o revistă. Nu prea mă potabţine. Şi ce e dureros e că sunt conştientă că nu-mi folosesc la nimic,poate doar pentru amânca mama seminţe pe ele. Nu mai găsesc nimic interesant în paginile lor colorate.Toate subiectele sunt reluate la nesfârşit.19 septembrie 2010Caz de urgenţă,deschid DEX-ul la imaginar poetic. Nu găsesc. Ultima soluţie:caut pe net.Şi caut,şi caut şi caut…Când în sfârşit am crezut că am descoperit definiţia salvatoare eaarată aşa: „Imaginar poetic- Concept integrator al antropologiei şi al poeticilor moderne,definit ca viziune reunificatoare a conştientului şi a inconştientului în raportareafiinţei umane la mediul înconjurător,reprezentabilă poetic într-o sumă uriaşă de imaginifundamentale,în reperele că…