Să nu călătorești cu o mare supărare în suflet


Să nu călătorești în viața asta undeva cu o mare supăre în suflet. E mult prea periculos. Nu te vei alege cu vreo experiență de care să-ți amintești cu drag, nu vei cunoaște toți oamenii pe care ai fi putut să-i cunoști...Era finele lui 2012, 6 septembrie joi și aveam bilet către Paris. Destinație finală? Dijon, Franța. Mi-a fost greu să obțin un grant Erasmus și totuși eram aici, dar nu mă bucuram așa cum știu să mă bucur...Pentru că se întâmplase ceva ce m-a dat peste cap, iar în loc să mă bucur de timpul liber în care nu mergeam la universitate m-am uitat la sezoane întregi din Doctor House.  

Cu inima zdrobită, cu o hăinuță nepotrivită pentru vremea ploioasă am luat-o pe jos să-mi caut o haină care să mă protezeje de frig și să fie și drăguță. Mă gândeam la una galbenă, dar era prea micuță ca să-mi vină atât de bine precum chinezoaica care avea una la fel. Așa că mi-am luat una mov și niște cizme lăcuite, potrivite pentru ploaie. Am mâncat prune și iaurturi, dar era pentru prima dată când nu râdeam non stop. Ceva s-a schimbat, vara aceea fusese prea mult chiar și pentru o persoană care poate duce multe...Nu am făcut prea multe poze, am stat cu unghiile nefăcute vreo două luni, nu mi-a mai păsat cum arăt, am noroc că nu pun pe mine chiar dacă începusem să mănânc toate tâmpeniile. 

Voi ați călătorit vreodată supărați? 

Iluzia din capul meu s-a numit iubire?


Iluzia din capul meu s-a numit iubire?

Nu mă pot întoarce în acele momente fără să simt durerea
Cum o sută de mii de ace se îndreaptă înspre mine și-mi spun
Pleacă, sunt atât de multe capitole netrăite
Aici e frig, e un alt timp, un alt spațiu
Aici vei plânge în fiecare zi. 

Oamenii se schimbă și părăsesc lumile noastre mici care devin și mai mici
Și mă întreb: Mai am răbdare să cunosc oameni noi, să mă dăruiesc pe o tavă și apoi...
Să primesc întuneric și un nou capitol necunoscut cu alți oameni noi?

Iluzia din capul meu s-a numit iubire?
Percepția să-mi fie atât de greșită încât să interpretez fericirea absolută ca pe un fleac? 

Gânduri bla bla


M-am mutat într-o zonă mult mai aproape de toate locurile faine, dar parcă sunt lipită de patul acesta, de muzica de pe youtube etc. Când era greu de ajuns îmi plăcea mai mult ideea de a sta aproape de locuri în care se întâmplă chestii.

M-am trezit cu machiajul întins pentru că iar nu m-am demachiat, bad habbit; și cu bagajele în pungi, hai alege ceva de îmbrăcat pentru azi. Mi-am găsit până la urmă ceva și m-am apucat să despachetez. Mi-a rămas gândul la rujul ală de la Flormar care miroase a cocos și e și moale și rezistă binișor. Poate la salariu...Și poate totuși mă mobilizez să găsesc un loc în care pot bea un cocktail fără alcool pentru că și așa mi-am chinuit fața cu machiaj. Au revoir! Plec, pa.

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers