You do not own me, i do not own you


...Și a fost doar o alegere care m-a dus pe un drum pe care dacă nu mergeam nimic din tot ce există astăzi nu s-ar fi întâmplat. Au fost cel puțin doi am în care m-am luptat cu mine să înțeleg ce se întâmplă, apoi încă vreo doi de mediocritate. Mă tot gândesc că de nu aș fi luat acea decizie, în acea perioadă nu l-aș fi cunoscut niciodată. Nu era tocmai persoana pe care aș fi oprit-o pe stradă s-o întreb ceva. Și nici nu cred că la acel moment aș fi avut curajul s-o fac. M-a făcut să mă simt vie un timp, simptomele oboselii pe care o resimt mereu nu le-am simțit atunci. Și apoi după ce am avut acel surplus de sorotonină și dopamină și toate substanțele pe care creierul le asociază cu fericirea au plecat în vacanță și nu s-au mai întors. E atât de bizar să simți fericirea absolută, să știi că există undeva în lumea aceasta, dar să nu mai ai acces niciodată pentru că „you do not own me, I do not own you”, cum spuneau versurile unei melodii. Sunt vreo 5 zile de când sunt în faza de a accepta că telefonul nu o să mai sune, că nu o să mai primesc vreun mesaj și că e posibil să nu ne mai vedem niciodată. Dorm prea mult, când pot dorm, poate uit, poate subconștientul încearcă să rezolve situația, poate el știe că nu se mai întoarce și că n-a simțit atât de intens. Mă vindec și un semn este că scriu despre aceasta fără enervare, poate doar resemnare. Nu regret că am cunoscut acele stări de euforie, dar mi-ar plăcea ca oricine care vine în viața mea să nu fie nevoit să treacă printr-o eternă comparație și respingere. Sper să se termine, durează de prea mult timp...Și poate nici nu aș fi avut nevoie de cineva să mă salveze dacă nu aș fi sunat la acel număr, dacă nu aș fi luat acel drum. Și rămâne întrebarea: Oare aș mai fi putut să simt la fel de intens? 

O săptămână naturală: Ghimbir, lămâie și ulei de cocos


După ce acum 2 săptămâni am fost balonată și m-am uitat terifiată la burta care se făcea din ce în ce mai mare și nu contenea să se oprească, am luat măsuri.

Limonada cu ghimbir a făcut parte din ritualul de dimineață în loc de cafea sau lângă, iar uleul de cocos a reprezentat crema mea de față pe timp de noapte, precum și masca mea de păr. Ieri am citit undeva că albește și dinții și ce crezi, chiar a funcționat.

Pentru că e clar că sufăr de oboseală cronică, ghimbirul chiar a ajutat să mă trezeacă și să mă energizeze. În plus am auzit că este foarte bun pentru imunitate. Cert e că a funcționat, am început parcă să urc scările mai vioi și să nu mai fiu certată cu diminețile. Bine că există muzica și serialele. Mi-am reluat activitatea bolnăvicioasă. Mere de sa mere. Bine că există ghimbirul.

Poză din cabina de probă

Era un soi de rochie albă, cu umerii căzuți și mi s-a părut drăguță. Când am probat-o mi-am dat seama că e cam lungă pentru gusturile mele.

Și am realizat că de-a lungul timpului am tot avut fotografii în cabina de probă. Nu mi-am luat niciodată produsul respectiv pentru că mi s-a părut că nu-mi vine atât de bine. Iată fotografia: 


Să nu călătorești cu o mare supărare în suflet


Să nu călătorești în viața asta undeva cu o mare supăre în suflet. E mult prea periculos. Nu te vei alege cu vreo experiență de care să-ți amintești cu drag, nu vei cunoaște toți oamenii pe care ai fi putut să-i cunoști...Era finele lui 2012, 6 septembrie joi și aveam bilet către Paris. Destinație finală? Dijon, Franța. Mi-a fost greu să obțin un grant Erasmus și totuși eram aici, dar nu mă bucuram așa cum știu să mă bucur...Pentru că se întâmplase ceva ce m-a dat peste cap, iar în loc să mă bucur de timpul liber în care nu mergeam la universitate m-am uitat la sezoane întregi din Doctor House.  

Cu inima zdrobită, cu o hăinuță nepotrivită pentru vremea ploioasă am luat-o pe jos să-mi caut o haină care să mă protezeje de frig și să fie și drăguță. Mă gândeam la una galbenă, dar era prea micuță ca să-mi vină atât de bine precum chinezoaica care avea una la fel. Așa că mi-am luat una mov și niște cizme lăcuite, potrivite pentru ploaie. Am mâncat prune și iaurturi, dar era pentru prima dată când nu râdeam non stop. Ceva s-a schimbat, vara aceea fusese prea mult chiar și pentru o persoană care poate duce multe...Nu am făcut prea multe poze, am stat cu unghiile nefăcute vreo două luni, nu mi-a mai păsat cum arăt, am noroc că nu pun pe mine chiar dacă începusem să mănânc toate tâmpeniile. 

Voi ați călătorit vreodată supărați? 

Iluzia din capul meu s-a numit iubire?


Iluzia din capul meu s-a numit iubire?

Nu mă pot întoarce în acele momente fără să simt durerea
Cum o sută de mii de ace se îndreaptă înspre mine și-mi spun
Pleacă, sunt atât de multe capitole netrăite
Aici e frig, e un alt timp, un alt spațiu
Aici vei plânge în fiecare zi. 

Oamenii se schimbă și părăsesc lumile noastre mici care devin și mai mici
Și mă întreb: Mai am răbdare să cunosc oameni noi, să mă dăruiesc pe o tavă și apoi...
Să primesc întuneric și un nou capitol necunoscut cu alți oameni noi?

Iluzia din capul meu s-a numit iubire?
Percepția să-mi fie atât de greșită încât să interpretez fericirea absolută ca pe un fleac? 

Gânduri bla bla


M-am mutat într-o zonă mult mai aproape de toate locurile faine, dar parcă sunt lipită de patul acesta, de muzica de pe youtube etc. Când era greu de ajuns îmi plăcea mai mult ideea de a sta aproape de locuri în care se întâmplă chestii.

M-am trezit cu machiajul întins pentru că iar nu m-am demachiat, bad habbit; și cu bagajele în pungi, hai alege ceva de îmbrăcat pentru azi. Mi-am găsit până la urmă ceva și m-am apucat să despachetez. Mi-a rămas gândul la rujul ală de la Flormar care miroase a cocos și e și moale și rezistă binișor. Poate la salariu...Și poate totuși mă mobilizez să găsesc un loc în care pot bea un cocktail fără alcool pentru că și așa mi-am chinuit fața cu machiaj. Au revoir! Plec, pa.

Clinique nu mi-a făcut fața mai faină ca de obicei

Mi-am dorit atât de mult experiența Clinique, încât vreo două luni nu am făcut decât să vizualizez cum mă dau eu cu un fond de ten marca Clinique și cum fața mea devine wow. Am căutat în magazine online, au apărut să-mi apară reclame de fiecare dată când citeam reclame pe blog, testam diverse produse când intram în vreun un Douglas. În fine, am stat și m-am gândit de unde a apărut acesată dorință și mi-am amintit. Filmul...da acel film, „Diavolul se îmbracă de la Prada”. Era o scenă cu ea, protagonista stând la masă cu prietenii ei și la un moment dat ea oferă cadouri: o poșetă albastră, o cremă Clinique. Aha, și totuși am văzut fimul acum ani buni, măi să fie cât de puternice sunt efectele reclamelor subliminale. 

În fine, acum vreo săptămână, poate două, mi-am luat o cremă CC, una din aceea colorantă. Fie vorba între noi, n-am înțeles vreodată care este diferența între BB și CC la nivel de textură. Acum cred că CC este oarecum mai hidratantă. Și eram atât de încântată că s-a realizat minunea. Am ajuns acasă și am încercat produsul. 

Are un miros care mă duce cu gândul la ceva „sănătos”, nuanța aceasta deschisă are o tentă verzuie, precum acele produse destinate tenurilor cu tendință de înroșire și la început oferă o anumită strălucire pielii, dar care nu durează mai mult de două trei ore. Și nu, nu are efectul wow, nu m-am simțit ca atunci când mi-am luat produsul acela de la L'oreal Magic cred că se numea, de îmi ieșea fața perfectă în toate fotografiile sau acela fluid de la Seventeen, brand de care sunt foarte încântată în general, mai ales de intensitatea culorilor fardurilor, iar acum de blush-ul roz pal strălucitor. 

Clinique, CC Cream

Gerovital, CC Cream

L'oreal Magic

Rimmel, Anti Fatique
Revenim la crema CC de la Clinique, nu este cu nimic mai presus ca altele, este într-adevăr mai bună decât cea de la Gerovital, dar hei, aceea costă de 10 ori mai puțin și mai are și miros de zmeură. Mi se pare mai bun fondul de ten de la astor pe care-l am acum, dar comparația este un pic nedreaptă, dat fiind că al doilea este un fond de ten. Părțile bune sunt că oferă tenului un aspect sănătos și o anumită strălucire., în rest rămân la produsele îndrăgite înainte cu o deschidere mare către altele noi. 

Ați încercat acest produs? Care credeți că este cel mai bun fond de ten de pe piață?

Pe curând, A.C 

Felicitări, esti posesorul unei felicitări pictate manual:)

Se numește Valentina Tănase, dar pentru mine este Doamna Vali, colega mea de la Eforie Nord unde am stat în aceeași cameră de hotel timp de două luni. Am ajuns amândouă în cadrul unor cursuri europene de Administrator pensiune, eu din întâmplare, ea din propria inițiativă. 

Despre Doamna Vali știu că are multe talente; mediază foarte bine conflictele, este „mama” a cel puțin 5 copii adoptivi pe care i-a găsit la curs + unui copil real pe care l-am cunoscut ulterior. Doamna Vali învață foarte repede și își ia mereu notițe ceea ce o aduce cu un pas în fața noastră, acelor care credeam că ne vom aminti anumite informații specifice și la examen. La curs avea cele mai bune desene tehnice și artistice, ceea ce ne făcea o echipă desăvârșită, eu venind cu vorbele, iar ea ilustrându-le. După ce am terminat cursurile și practica am aflat că s-a apucat de pictat „pe bune”, adică a început să-și ia în serios talentul, așa cum am făcut și eu acum câțiva ani când am conceput primul blog. Face și felicitări, dar eu am întrebat-o dacă poate să picteze căni:)), dat fiind că îmi plac foarte mult. 

Oamenii trebuie să știe despre munca ei, mi-am zis așa că va trebui să realizez o pagină de Facebook, așa că în câteva minute a apărut Abstracto Vision by Valentina Tănase, unde are fotografii cu tablouri și felicitări. 

Începând de azi și până pe 31 iulie felicitările beneficiază de 20 % discount și trebuie să le vedeți. Sunt realizate manual, sunt acrilice pe carton și reprezintă un cadou personalizat pentru aniversarea unui prieten de exemplu. Mie mi-au plăcut, dar aștept prima cană totuși...Voi ce obiecte personalizate și bune de pictat doriți?






Care este modelul vostru preferat?

Top cele mai frumoase încățări de vară realizate de designeri români



Cu toate că Hannami sună foarte asiatic, acest brand este unul românesc, conceput de Raluca Jipa. Totuși acești pantofi au ceva asiatic în ei, hannami însemnând floare de cireș, detaliu care apare pe fiecare creație. Și i-am ales pe aceștia pentru că sunt cei mai colorați dintre toate încălțările alese.

Tot Hannami este brandul care a creat designul acestor sandale cu uimitoare aplicații colorate. În plus acea baretă de la spate îmi pare foarte comodă. 

Deși nu pot spune că sunt mare fană a creațiilor Mihai Albu, crezând că sunt destinați mai degrabă pentru scenă și nu sunt adaptați pentru viața de zi cu zi, aceștia mi-au atras atenția. Ice, ice, baby dacă nu dansezi, măcar o să ai cel mai interesant concept de la eveniment.

Cristina Maxim este creatoarea acestor superbe sandale ușor translucide și aducând cu interiorul unei scoici. Dintre toate cele alese consider că aceștia ar fi cei mai adaptați nevoilor mele de purtare, putând fi purtați atât la evenimente, cât și în viața cotidiană. Iar versatilitatea e importantă. 
Despre Coca Zaboloteanu am tot scris, primul meu articol pentru o revistă online glossy având ca subiect creațiile ei, prin tragere la sorți. Dar acesta este un detaliu pe care nu-l știu mulți. Vara aceasta aleg această pereche de sandale cu talpă joasă și model animat. 



Pe Dumitru Mihaică l-am ales deoarece merge înspre cultura rusească, iar eu am origini rusești și ucrainene. Pantofii cu toc mi-au părut ușor incomozi, așa că am ales aceste sandale cu talpă joasă verde military cu o superbă fundiță de inspirație rusească.  


Roz este întodeauna potrivit pentru fetele cu pielea deschisă la culoare, iar vara niște sandale joase și comode sunt absolut necesare. Aceste sandale sunt o creație a designerului de pantofi Mihaela Gheorge

Ultimii, dar nu cei din urmă sunt aceste botine cu talpă joasă, concepuți de Bianca Georgescu. Sunt la urmă doar pentru că este prea cald pentru a fi purtați ziua, dar seara la un concert, ieșire în oraș sunt perfecți și au un model fantastic. 

Vouă ce pereche v-a atras atenția? 

Wish list vara 2016

Pensule profesionale de make up, lip gloss cu colagen pentru mărirea în mod natural a buzelor, dantelă albă, multă dantelă albă, o fustă asimetrică maro, un sutien balconette și un nou costum de baie, dar încă nu m-am decis asupra unui model. Să fie, de toate! 








5 ways to wear a black top



Do you have a black top and no idea how to wear it? Here you have 5 ways to wear a black top. You can add accessories. My favorite accessory in this post is my cat, named Cat, like in Breakfast at Tiffany's.

You can wear o black top the way you see it the pictures bellow, except the last look:)) you can get arrested with that one, and I totally asume that;))

Clothes: Personal wardrobe
Make up and hairstyle: me
Photos: my 14 years old sister












Trenduri 2016 în materie de make-up și unghii marca Top Line

M-am întors! De câteva zile vreau să-mi fac timp să scriu acest articol, dar printre un job full time, o soră și o pisică se poate strecura o problemă mai mare, tehnică ca de exemplu un laptop care s-a stricat. Dând click pe cuvântul laptop veți afla și mirifica poveste. 

Cu toate că am extrem de multe de făcut, acum că am un laptop nou pot în sfârșit să postez pe blog. Știu vă sunt datoare cu un articol privind Jurilovca, dar până atunci puteți reciti un articol mai vechi de pe Ali's Dream Castle aici


Nu știu în ce măsură mi-ați simțit lipsa pe blog, dar pot să vă asigur că am fost implicată tot în demersuri legate de scris, ceea ce îmi aduce o anumită satisfacție. Mie mi-a fost dor să scriu aici  pe Republique și mi-am propus să scriu despre trendurile în materie de machiaj și unghii pentru anul 2016 prezentat de Top Line. E diferit să te uiți la trenduri din perspectiva cititorului de articole de modă, de cea a unui model care le prezintă. 





Probabil știți deja care sunt culorile vedetă ale anului 2016. Anul acesta nu mai avem o singură culoare, așa cum a fost marsala în 2015, ci două culori în trend: roz cuarț și bleu seren. Acestea pot fi întroduse atât în vestimentație, precum și în tunsoare, unghii sau machiaj. 


Mai jos găsiți două videoclipuri, primul  oferă o privire de ansamblu asupra trendurilor în materie de culori, forme, texturi. Spre exemplu unghiile cu aspect pătrățos sunt înlocuite de cele ascuțite. Culorile predominante sunt cele neon, aplicate pe un fundal alb, folii metalice aurii, design geometric, roșu în degrade spre roz. 







Buzele sunt lucioase în culori închise precum negru sau mov închis, dar se păstrează și o oarecare afinitate pentru cele naturale sau nuanțe de roz deschis. Sprâncenele sunt foarte nuanțate, iar aspectul tenului este mat.  





În ceea ce privește machiajul ochilor culorile predominante sunt cele neon, auriu, argintiu, albastru sau verde. Tendințele merg în direcția geometriei aceasta regăsindu-se în toate aspectele regăsite în acesta. 


Al doilea este o privire în interior, iar make-up artist-ul Anca Higiu și nail artist-ul Cătălina Stoica explică cum au realizat design-ul pentru trendurile în machiaj și unghii. Vizionare plăcută!





Eşti aproape perfectă, dar totuşi nu te iubesc

Hei,


Eşti o pată de culoare, ești amuzantă, imi curgi prin vene și totuși nu te vreau lângă mine. Vreau să mă gândesc la tine ca la ceva ideal. Ești aproape perfectă, am încă urme de tine pe corpul meu mânjit cu clor de la piscină. Știu că nu poți trăi fără mine și știu că totul se va schimba. Știu că vei pleca într-o dimineață fără să bem cafea, fără să ne luăm un sandviș cu bacon, fără să ne luăm la revedere, fără instrucțiuni post break up. 
Și va fi întuneric, va fi tristețe, va fi haos.
Haos în minte, haos în inimioarele noastre fragile care nu înțeleg de ce s-a produs ruptura.




Ești aproape perfectă și totuși nu te iubesc. Nu mai e la fel ca în ziua aceea când totul părea atât de bine regizat. Tu te mulai pe temperamentul meu coleric și pe trupul meu alunecos. Eu îți admiram trupul sculptat parcă de valuri. Ia-mă în brațe e ultima zi și amândoi știm că mâine vom fi necunoscuți. Vom trece unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem, fără să avem vreo trăire...Ești aproape perfectă, dar totuși nu te iubesc...

Un soi de interviu cu mine 28.11.2014 Ali's dream castle

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit e-mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate (să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Iată ce a ieșit: 

1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?

 R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vârsta. Această formulare am 17+3, 17+4, 17+5 ( acum) mă amuză foarte tare totuși (pauză). Nu-mi place acest număr 22. Nu-mi plac în general numerele pare, mi se par foarte serioase. Nu agreez acest număr și pentru că suma cifrelor este 4, iar 4 pentru mine a însemnat până acum numai ghinion. Voi vedea ce semnificație va avea de acum încolo, lucrurile se schimbă.

1. 1 Î. Ai spus că lucrurile se schimbă? Cum ai ajuns la această concluzie?

R. M-a ajutat foarte mult și faptul că am scris despre ce mi se întâmplă. Am putut observa mai ușor ce a rămas la fel și ce s-a schimbat. Ți-am mai spus că scrisul a avut mereu un efect terapeutic asupra mea. Am realizat că timpul și spațiul sunt extrem de importante în conturarea sinelui. De exemplu dacă citesc despre suferința din vara de când aveam 15 ani probabil o să râd. Atunci era chestiune serioasă. Acum e un fleac. Timpul și spațiul și-au spus cuvântul.

2. Î. Cum te vezi peste 5 ani?

R: Glumești, nu? De unde să știu asta? Cu siguranță mă văd mai bătrână (râde). Aș putea să-ți ofer un profil idealist cu subiectul cine aș vrea să fiu, dar cu siguranță ți-aș spune niște generalități doar ca să scap de întrebare. Știu într-o oarecare măsură cine aș vrea să nu fiu, dar asta n-o voi împărtăși cu tine.

3.Î. Care este cel mai mare paradox pe care l-ai observat în viața ta?

R. Faptul că primesc tot ce mi-am dorit atunci când deja nu mai vreau acele lucruri. (valabil și azi) 

4. Î. Care e ultima carte pe care ai citit-o?
  
R. Știi că te salvează faptul că întrebarea e scrisă, nu? Nu am putea fi nicicând prieteni dacă mi-ai adresa această întrebare pe un anumit ton în viața reală. M-ai fi putut întreba eventual ce carte prefer. Apropo de oamenii care pun această întrebare. Cred că sunt foarte nefericiți. Încearcă prin tonul lor repezit să te pună în inferioritate. Pot colabora cu ei pe termen scurt, dar asta îmi provoacă mie o mare nefericire pentru că nu pot scăpa de gândul că mă aflu într-un spațiu nepotrivit.

Totuși cartea mea preferată în acest moment este „O, să vină și primăvara Bandini” de John Fante pentru stilul sensibil în care este scrisă și pentru că mă regăsesc oarecum în această „așteptare” a primăverii din viața mea în care lucrurile sunt minunate și curg „lin” și natural.

5. Î. Am văzut interesul pe care l-ai acordat modei în ultima vreme. Ce ținută te face să te simți cel mai mult „tu”?

R. În acest moment ador pijamalele. Și nu o spun pe un ton zeflemitor. Sunt extrem de comode și îmi plac pentru că sunt colorate și moi. În rest, o combinație dintre cizme până aproape de genunchi, dresuri și fustă sau rochie mă face să mă simt foarte eu. 

6.Î. Ce planuri ai pe termen scurt?

R. Mi-ar plăcea să ajung la acea stare de calm interior pe care o ating destul de rar din cauza agitației din interior. Mă miră faptul că aud deseori de la alți oameni că aș fi foarte calmă. De-ar vedea ce tumult e în interior, s-ar îngrozi. 



7. Î. La ce tipologie de oameni nu ai putea să renunți?

R. La cei care mă amuză, la cei care știu să povestească și la cei care știu lucruri pe care eu nu le știu. Cea mai ușoară formă de cunoaștere și memorare este să asculți un om pasionat de orice când vorbește despre ceea ce îi place foarte mult. Atunci chiar e bucurie reală, se vede în ochii: strălucesc.

8.Î. Un gând de încheiere?

R. De ce trebuie să existe un gând de încheiere. Ce siguranță poți avea că e ultima dată când facem asta?


Ţinţi 1.05.2014 Ali's dream castle

De ținți ori (Pt. Amalia) 

De ţinţi ori te-am tsunat azi dimineaţă 
Tserios, ţinţi apeluri, zur te-am sunat ! 
Dar nu ai răspuns… 

Azi dimineaţă voiam o cafea 
Doamne şi nu aveam o bancnotă de un leu 
Aveam doar ţinţi de ţinţi lei 
Şi voiam doar ţinţi de zeţe mii.
Nu mai spun că m-am trezit la ora ţinţi
Pe pat aveam ţinţi haine şi nu stiam în ce să mă îmbrac.
Ţinţi ore mi-a luat să mă deţid 
Iar când am ajuns la şcoală era aproape ora ţinţi.
Diriga mi-a spus deza de ţinţi ori 
Să nu mai vin la şi ţinţi. 
Dar mintea mea nu vrea să audă
De venirea la opt fără ţinţi. 

Ţinţi dzile pe săptîmână tre’ să vin la şcoală
Ţinţi ore am stat la cosmetică Ţerios! Ţinţi ! 
Şi tot mă întreb
De ţinţi dzeci şi ţinţi de ori de ţe (Ţicero, ţe faţeţi teatru?) nu mi-ai răspuns la telefon. 

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers