Judecăți în miez de noapte la mijlocul unei răceli de septembrie

Mă gândeam azi la cât de ușor le e oamenilor din jurul meu să mă catalogheze. Dar tu ești super creativă, dar ești amuzantă, ești sufletul petrecerii, ești melancolică, ești introvertită, ești calmă ești sălbatică, ești timidă etc. Fiecare cu ce vede într-un anumit moment. Dacă pot spune ceva despre mine este că sunt schimbătoare și îmi place să trec prin diverse experiențe doar din curiozitate. Nu sunt genul de client căruia barmanița să-i spună la fel ca data trecută și să-i zic da. Starea mea se modifică de la ceai la bere într-o zi, chiar câteva ore, pentru că singurul lucru după care mă ghidez este emoția. Și emoția este mișcare. Când sunt în formă bună simt totul foarte intens. Doar că puțini pot ghici când sunt în toane bune. Pot da impresia că mă simt bine doar pentru amuzament. Așa cum îi testez pe alții mă testez și pe mine. Și la mine criteriile de notare sunt mai aspre. Așadar, ce vreau să subliniez e că nu mă cunoașteți dacă mă considerați o depravată pentru că stau într-un bar cu un pahar de ceva lângă și o fustă scurtă într-o seară. Nici dacă mă vedeți imbrăcată serios rostind cuvinte pe care abia le înțeleg cei de lângă mine să nu credeți că sunt un soi de intelectuală. Da, am o parte preferată a mea și aceea se leagă de tot ce e artistic în mine. Îmi place de mine când scriu mult și pentru mine, când ascult muzică faină, când ies cu oameni faini, când am replici inteligente, când sunt în cercuri de oameni pe care-i apreciez etc. Nu-mi place de mine când am momente în care stima de sine este undeva jos de tot și intru în tot felul de situații pe care le regret ulterior. Dar e și aceasta o parte din mine și o accept. 
La fel cum nici eu nu cunosc pe vreunul dintre voi în profunzimile voastre. Am doar impresia că știu lucruri despre voi, dar sunt pseudocunoștințe pentru că sunt bazate pe opinii nefondate, pe ceva ce mi se pare la un moment dat. Sunteți mai mult decât cred despre voi, sunt multe părți ascunse ale voastre pe care poate nu le voi cunoaște vreodată. Sunteți plini de resurse, de vulnerabilități, de stări pe care nu le bănuiesc. 
Ultima cugetare înainte să termin. Mă întreabă diverși ce e dragostea pentru mine. Mergând pe stradă azi și fiind răcită am asemănat-o cu o răceală. Da, o răceală. Adică un moment de maximă vulnerabilitate , dar care te face să realizezi cât de mult apreciezi starea de bine, de sănătate. Abia atunci începi să vezi lucrurile, peisajele și oamenii din jurul tău, abia atunci prețuiești momentele frumoase când te pricopsești cu răceala/dragostea. Mi-e somn. Mai ascult câteva melodii și adorm. Pa!!!


Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers