9 lucruri pe care mi-aş fi dorit să le știu în adolescență

1. Nimeni nu știe în ce direcție se va îndrepta viața lor. Cu toate alegerile și eforturile viața te va ghida spre lecțiile pe care le ai de învățat și nu se va opri până nu îți intră bine în cap. La un moment dat am crezut că sunt printre puținele persoane care nu are un plan pentru viața lor. Dar ce rost au planurile? Chiar dacă ar fi să cunoști totul cu doi trei ani înainte nu ar fi prea plictisitor să știi? Ba da. Și da nici părinții, nici bunicii tai nu au încă habar ce li se va întâmpla în următoarea perioadă. 

2. Ochii mei sunt prea expresivi ca să-i acopăr cu mult fard negru. Acum când trei persoane din cinci îmi complimentează culoarea ochilor știu că toată spoiala de atunci nu-și avea rostul, dar dă-mi Doamne mintea de acum:))

3. Odată ce vezi că persoanele din jurul tău nu-ți respectă timpul, spațiul și orice ține de tine renunță la ei fără regrete. Aveam această problemă: Nu puteam să renunț la oameni toxici deoarece rememoram toate momentele frumoase și le toleram pe cele care nu-mi aduceau niciun beneficiu. Taie răul din rădăcină sau vei vedea în scurt timp cât rău ți-ai făcut singur prin incapabilitatea de a-i pierde pe drum pe cei inadecvați.

4. Găsește-ți multe pasiuni. Nu îți lăsa timp să spui că te-ai plictisit. Deși am fost destul de inspirată la acest capitol mi-aș fi dorit să nu irosesc niște timp și să știu să fac mult mai multe lucruri la această vârstă. Pentru că acum mi-aș dori să am posibilitatea să am atât de mult timp să învăț să fac diverse lucruri și nu am întodeauna...

5. Exprimă ce simți prin orice mijloace. Oamenii pe care îi privezi de vorbe pe care le consideri nepoliticoase nu se gândesc la tine când au ceva să-ți reproșeze. Nu îți spun să fii total lipsit de bun simț, dar nu te lasă acaparat de norme sociale care-ți spun să fii cuminte și la locul tău. Odată ce faci asta, societatea a câștigat.

6. Fii aproape de cei de altă cultură cu tine. Ignoranța costă. În curând vei deveni la fel de categoric ca ceilalți care se complac în anumite situații. Cunoașterea celorlalte culturi te va ține departe de etichetări inutile ale altor oameni. Nu eticheta, judeca și încearcă să te pui în locul celorlați de câte ori ai ocazia. Punctul 6 mă este strâns legat de punctul 7 care

7. Spune că în nici un caz să nu te comporți după cum te etichetează prietenii tăi, părinții tăi. Nu te comporta cuminte sau lipsit de ambiție sau oricum te văd ceilalti. Comportă-te exact așa cum simți. Pentru că ei nu știu cum ești, ei nu știu prin ce treci, orice sfat este din experiențele lor, trăiește viața ta și dă-ți seama cum vrei să ajungi.

8. Dacă îți place cineva nu arăta cu disperare asta. Nu vei ajunge niciodată lângă acea persoană prin disperare, ci prin ignoranță și nepăsare. Știu că sună ciudat, dar așa funcționează oamenii. Și nu vorbesc de familia ta care te iubește necondiționat. În acest joc regulile sunt altfel. Gândește-te un pic. Ție îți plac persoanele care încearcă să îți facă pe plac și sunt tot timpul la dispoziția ta? Nu! Așa și ei. Abordând strategii reci îi vei face să se întrebe de ce nu-i placi, de ce te porți cu dezinteres. Și dintr-o dată vei deveni o persoană de interes. Situație de câștig pentru că asta ți-ai dorit de fapt. 

9. Nu îți limita gândirea. Poți ajunge în orice loc vrei prin împrejurările potrivite. De exemplu eu am crezut că după liceu și facultate trebuie musai să mă angajez. Nu m-am gândit la posibilitatea de a face ceva de una singură. Aceasta a fost gândirea mea limitativă și m-a costat multe clipe în care aș fi putut face mai multe acțiuni în acest sens.

Lucrurile sunt simple, oamenii le fac complicate. Până data viitoare aștept în comentarii ce ați fi dorit să știți într-un anumit moment al vieții și pe care doriți să-l împărășiți cu noi toți. Pupici și îmbrățisări gratuite!!!





Pietre colorate, parfumate, aromate:))

Sinopsis: Sunt în Vama Veche, am învățat în câteva zile să fac bijuterii cu pietre semiprețioase care reprezintă prima afacere pe bune realizat vreodată pe mine. În câteva cuvinte sunt autonomă, puțin obosită, mă grăbesc să scriu ca să ies un pic să fac pe turista etc. Restul îl veți afla din notițele de dinainte de pietre și în timp ce eram la stand. 

Prolog 
„Mă simt extaziată că știu că în mai puțin de o săptămână voi avea afacerea mea, prima. Mi-am dorit foarte mult una, dar n-am crezut că voi începe cu pietre semiprețioase. Mă simt vie. Mă simt recunoscătoare pentru șansa oferită, pentru că am volum la păr, pentru că plec din Constanța.”

Joi 6 august:„ Îmi imaginez cum o să fie, imi place cum sună totul. Cred că încep să simt ceva pentru cineva. Nu sunt sigură. Se simte fain, deci nu are cum să fie rău. Vreau la Master la Open Mind. Vreau la Barcelona.”

Sâmbătă 8 august: Și am început. Am un panou foarte gol și o navetă de bere plină cu gablonțuri. Chiar dacă am muncit toată ziua nu am suficiente și nu sunt destul de vizibile. Fucking shit! Îmi vine să ies și să-mi dau cei 40 de lei din portofel pe shoturi, dar e mai ok să fac asta mâine când mă voi concentra să umplu panoul. N-am vândut nimic. Panică, panică, panică. Mi-e gândul la cineva cunoscut de curând. Nu știu nimic în afară de numele mic și unde lucrează. Pfff. Nu vreau să pierdem legătura, mă calmează.

Duminică 9 august: Am muncit toată ziua la panou. Am vândut ceva. Yey!!!!!!!Aici nu vinzi doar dacă stai la panou; trebuie să-l ajuți pe om să își găsească piatra potrivită, dacă nu comunici nu existi, ești nul. Am realizat că oamenii apreciază că știu multe lucruri despre pietre și zodii. Nu credeam că-mi va folosi vreodată la ceva. 
E fain că am devenit autonomă sau mai frumos freelancer, așa cum a observat un client. Îmi realizez conexiuni cu ei. Pentru prima oară simt că umanitatea și sinceritatea îmi folosesc la ceva. 
Îmi aduc aminte de capitolul „Omul” de la filosifie; omul este făuritor de obiecte; așa mă simt acum; am confecționat atât de multe că-mi e groază să mai privesc uneltele de lucru. Am vorbit la telefon cu bunica mea. E super fericită că în sfârșit mi-am deschis ceva al meu. Știe cât de mult îmi doream asta. Aici e fain.  Mă simt diferit în postura asta comparativ cu cea de turist. Încerc să observ comportamentele oamenilor mai degrabă decât să experimentez și să-mi cheltui toți banii cum făceam înainte. Mi-e gândul tot acolo la tipul de la barul cu mese colorate din Constanța. Mere de sa mere. Mai jos sunt fotografii cu atelierul din cort și cu panoul cum arată acum. Enjoy!!!Aaa și cumpărați pietre. Sunt benefice. Mie mi-au adus toate aceste șanse după ce am experimentat o chestie total aiurea care m-a lăsat pustiită de-a dreptul. Life goes on! Pa!







Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers