Adevăratul tu așteaptă să-l hrănești


Adevăratul tu așteaptă în umbră, singur, fără lumină, fără hrană, dar cu speranța că într-o zi îți vei da seama cât de important este să fii real pentru tine. Nu are nevoie de foarte multe, oricât de mult te-ai îndepărta de la adevărata ta ființă ea nu pleacă, te așteaptă cu vise grandioase și multe planuri pentru tine. Știe ce-ți place, știe ce te face să vibrezi, dar te lasă în pace să experimentezi, să te lovești de toți pereții și știe că în acel moment te vei întoarce și îți vei hrăni adevăratul tu. Nu trebuie să gândești planuri colosale, nu trebuie să depui vreun efort magnific, ci trebuie să faci acele lucruri care te fac cu adevărat fericit. Atunci se va face lumină în cameră. În acel moment acea strălucire va pătrunde cu toată suflarea din interior spre exterior și totul va fi în armonie. Și chiar dacă de multe ori te abați de la drumul tău, adevăratul tu te va aștepta să te lumineze din nou și din nou până ce vei rămâne doar cu sclipirea și orice este exterior adevăratului tu se va dizolva. 

Iubire fulgerătoare la prima atingere: Pink up the volume!

Ai idee cum e atunci  când găsești un produs cosmetic pe care nu l-ai mai încercat, are preț foarte bun, îți place enorm și încet încet îți iei toată gama? Cred că acest lucru se va întâmpla cu produsele Catrice. Am fost foarte sceptică în a-mi lua un fond de ten, cu textură spumoasă, dar când am încercat testerul mi-am dat seama că îmi place senzația pe care o am atunci când intră în contact cu pielea. Pe lângă textura spumoasă, îmi place aspectul mat și faptul că durează foarte mult până când se deteriorează aspectul general al feței. Mi-am luat nuanța Soft Ivory de două ori, iar acesta este un semn că îmi place foarte tare. 


Al doilea produs pe care l-am încercat este mascara Glam & Doll eye lashes care mi-a plăcut de asemenea. Are un vizibil efect de alungire și o nuanță foarte intensă de negru. În mod cert voi mai încerca diverse produse pentru gene din această gamă. Îmi place peria pentru că este ușor flexibilă și ador designul produsului și denumirea acestuia. Majoritatea numelor produselor sunt foarte catchy. 


Pink up the volume este un gloss care îmi place foarte tare pentru că îmi plac în general gloss-urile mentolate, are un aplicator moale, o nuanță naturală și deschisă de roz și are un ușor efect de mărire a buzelor și de hidratare a acestora. Am mai pus ochii pe încă unul hidratant într-o nuanță peachy și mi-a plăcut textura unui creion de ochi verde. Am senzația că textura produselor este un punct forte comun al acestora, ceea ce este grozav. Ai încercat aceste produse? Cum ți se par? 





You do not own me, i do not own you


...Și a fost doar o alegere care m-a dus pe un drum pe care dacă nu mergeam nimic din tot ce există astăzi nu s-ar fi întâmplat. Au fost cel puțin doi am în care m-am luptat cu mine să înțeleg ce se întâmplă, apoi încă vreo doi de mediocritate. Mă tot gândesc că de nu aș fi luat acea decizie, în acea perioadă nu l-aș fi cunoscut niciodată. Nu era tocmai persoana pe care aș fi oprit-o pe stradă s-o întreb ceva. Și nici nu cred că la acel moment aș fi avut curajul s-o fac. M-a făcut să mă simt vie un timp, simptomele oboselii pe care o resimt mereu nu le-am simțit atunci. Și apoi după ce am avut acel surplus de sorotonină și dopamină și toate substanțele pe care creierul le asociază cu fericirea au plecat în vacanță și nu s-au mai întors. E atât de bizar să simți fericirea absolută, să știi că există undeva în lumea aceasta, dar să nu mai ai acces niciodată pentru că „you do not own me, I do not own you”, cum spuneau versurile unei melodii. Sunt vreo 5 zile de când sunt în faza de a accepta că telefonul nu o să mai sune, că nu o să mai primesc vreun mesaj și că e posibil să nu ne mai vedem niciodată. Dorm prea mult, când pot dorm, poate uit, poate subconștientul încearcă să rezolve situația, poate el știe că nu se mai întoarce și că n-a simțit atât de intens. Mă vindec și un semn este că scriu despre aceasta fără enervare, poate doar resemnare. Nu regret că am cunoscut acele stări de euforie, dar mi-ar plăcea ca oricine care vine în viața mea să nu fie nevoit să treacă printr-o eternă comparație și respingere. Sper să se termine, durează de prea mult timp...Și poate nici nu aș fi avut nevoie de cineva să mă salveze dacă nu aș fi sunat la acel număr, dacă nu aș fi luat acel drum. Și rămâne întrebarea: Oare aș mai fi putut să simt la fel de intens? 

O săptămână naturală: Ghimbir, lămâie și ulei de cocos


După ce acum 2 săptămâni am fost balonată și m-am uitat terifiată la burta care se făcea din ce în ce mai mare și nu contenea să se oprească, am luat măsuri.

Limonada cu ghimbir a făcut parte din ritualul de dimineață în loc de cafea sau lângă, iar uleul de cocos a reprezentat crema mea de față pe timp de noapte, precum și masca mea de păr. Ieri am citit undeva că albește și dinții și ce crezi, chiar a funcționat.

Pentru că e clar că sufăr de oboseală cronică, ghimbirul chiar a ajutat să mă trezeacă și să mă energizeze. În plus am auzit că este foarte bun pentru imunitate. Cert e că a funcționat, am început parcă să urc scările mai vioi și să nu mai fiu certată cu diminețile. Bine că există muzica și serialele. Mi-am reluat activitatea bolnăvicioasă. Mere de sa mere. Bine că există ghimbirul.

Poză din cabina de probă

Era un soi de rochie albă, cu umerii căzuți și mi s-a părut drăguță. Când am probat-o mi-am dat seama că e cam lungă pentru gusturile mele.

Și am realizat că de-a lungul timpului am tot avut fotografii în cabina de probă. Nu mi-am luat niciodată produsul respectiv pentru că mi s-a părut că nu-mi vine atât de bine. Iată fotografia: 


Să nu călătorești cu o mare supărare în suflet


Să nu călătorești în viața asta undeva cu o mare supăre în suflet. E mult prea periculos. Nu te vei alege cu vreo experiență de care să-ți amintești cu drag, nu vei cunoaște toți oamenii pe care ai fi putut să-i cunoști...Era finele lui 2012, 6 septembrie joi și aveam bilet către Paris. Destinație finală? Dijon, Franța. Mi-a fost greu să obțin un grant Erasmus și totuși eram aici, dar nu mă bucuram așa cum știu să mă bucur...Pentru că se întâmplase ceva ce m-a dat peste cap, iar în loc să mă bucur de timpul liber în care nu mergeam la universitate m-am uitat la sezoane întregi din Doctor House.  

Cu inima zdrobită, cu o hăinuță nepotrivită pentru vremea ploioasă am luat-o pe jos să-mi caut o haină care să mă protezeje de frig și să fie și drăguță. Mă gândeam la una galbenă, dar era prea micuță ca să-mi vină atât de bine precum chinezoaica care avea una la fel. Așa că mi-am luat una mov și niște cizme lăcuite, potrivite pentru ploaie. Am mâncat prune și iaurturi, dar era pentru prima dată când nu râdeam non stop. Ceva s-a schimbat, vara aceea fusese prea mult chiar și pentru o persoană care poate duce multe...Nu am făcut prea multe poze, am stat cu unghiile nefăcute vreo două luni, nu mi-a mai păsat cum arăt, am noroc că nu pun pe mine chiar dacă începusem să mănânc toate tâmpeniile. 

Voi ați călătorit vreodată supărați? 

Iluzia din capul meu s-a numit iubire?


Iluzia din capul meu s-a numit iubire?

Nu mă pot întoarce în acele momente fără să simt durerea
Cum o sută de mii de ace se îndreaptă înspre mine și-mi spun
Pleacă, sunt atât de multe capitole netrăite
Aici e frig, e un alt timp, un alt spațiu
Aici vei plânge în fiecare zi. 

Oamenii se schimbă și părăsesc lumile noastre mici care devin și mai mici
Și mă întreb: Mai am răbdare să cunosc oameni noi, să mă dăruiesc pe o tavă și apoi...
Să primesc întuneric și un nou capitol necunoscut cu alți oameni noi?

Iluzia din capul meu s-a numit iubire?
Percepția să-mi fie atât de greșită încât să interpretez fericirea absolută ca pe un fleac? 

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers