Treceți la conținutul principal

Postări

Am găsit „Jurnal de Bac”, neprelucrat și găsit total întâmplător. Genial și fără spații după virgule

Jurnal de Bac17 septembrie 2010Azi s-a făcut,ca de altfel în fiecare an trafic de cărţi. S-au vândut şi s-au cumpărat înaceiaşi măsură.Ca la piaţă. Eu aveam doar patru lei,atât am apucat să iau când am plecatla şcoală. Am zărit chioşcul de ziare şi era să cobor să-mi iau o revistă. Nu prea mă potabţine. Şi ce e dureros e că sunt conştientă că nu-mi folosesc la nimic,poate doar pentru amânca mama seminţe pe ele. Nu mai găsesc nimic interesant în paginile lor colorate.Toate subiectele sunt reluate la nesfârşit.19 septembrie 2010Caz de urgenţă,deschid DEX-ul la imaginar poetic. Nu găsesc. Ultima soluţie:caut pe net.Şi caut,şi caut şi caut…Când în sfârşit am crezut că am descoperit definiţia salvatoare eaarată aşa: „Imaginar poetic- Concept integrator al antropologiei şi al poeticilor moderne,definit ca viziune reunificatoare a conştientului şi a inconştientului în raportareafiinţei umane la mediul înconjurător,reprezentabilă poetic într-o sumă uriaşă de imaginifundamentale,în reperele că…
Postări recente

La mulți ani, darling!!! Astăzi este despre tine:x

La mulți ani, ființă deosebită. Îți aduci aminte că aceasta este printre primele expresii pe care le-am folosit ca să te definesc? Apoi au mai urmat și altele care te-au urcat pe un piedestal la care te dureau ochii să te uiți, atât de fascinant mi-ai părut. Apoi, nu știu ce s-a întâmplat și am început să ne afectăm reciproc, de parcă aveam vreun drept să facem asta. Noi nu ne aparținem, suntem aici doar ca să ne facem viața mai frumoasă, doar că uneori uităm și ne-o facem un iad.

Tu nu mă vezi ca pe o persoană obișnuită, tu mă vezi ca fiind cea mai cea și nu înțeleg de ce pentru că nimeni altcineva nu o face. Cred că avem noi vreo fisură pentru că și eu te-am văzut la fel și uneori te mai văd așa și acum, în momente în care nici nu-ți dai seama. Nu avem nicio fotografie împreună, dar avem atât de multe momente la superlativ. Când nu știu de ce sunt aici și îmi pierd motivația îmi amintesc de zilele cu tine în care totul părea firesc, vesel și natural și pot trece peste orice...Pentru…

De ce urăsc Valentine's Day din toată ființa mea?

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine.

Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătură…

Pe cine te poți baza: Pe inimă sau pe creier? Am găsit răspunsul!

Mi-am lăsat creierul pe o bancă în parc și am plecat la cumpărături doar cu inima. Să vezi ce a făcut! A cumpărat tot ce e frumos și strălucește; n-are pic de rațiune! S-a împiedicat, a căzut, s-a ridicat...De parcă i-ar păsa! A luat-o pe același drum pe care-l cunoaște. E puțin rebelă, puțin mai mult și face tot ce vrea. Parcă tot ce face e anapoda, parcă își dă singură cu cioncanul peste degete. N-am mai suportat. Mi-am luat inima în dinți și am dus-o pe nenorocită pe drumul spre parc. I-am spus că e mai frumos pe acolo, mai aventuros. A zis da fără să clipească.

Dar ce să vezi? În lipsa noastră creierul făcuse deja câteva strategii să refacă ce a stricat inima. A construit un zid imens, apoi mai multe, o fortăreață pentru ca nimeni vreodată s-o mai găsească pe inimă. Și o perioadă a mers. Până când inima a luat-o pe câmpii și a găsit o fisură, folosindu-se de arma creierului: Rațiunea. Și dusă a fost. Acum o căutăm s-o închidem într-un labirint să nu mai iasă în veci de acolo. Urme…

Ieftin, dar bun, prietene - are tot ce vrei pentru un păr superb

Sunt anumite produse cosmetice la care mă întorc, deși îmi place să testez cât mai multe. Din această categorie face parte și serul pentru vârfuri despicate, cel verde de la Avon. E pur și simplu ce trebuie pentru sezonul rece.

Deși îmi place să am volum la păr și e destul de trist că nu-l pot obține în mod natural ca alte persoane, acesta îmi place (culmea) pentru că mi-l face și mai drept decât este deja. Doar că este un păr drept ce pare îngrijit, strălucitor și care miroase genial, un atribut comun pe care-l au toate produsele cosmetice pe care le prefer în mod uzual.

Am aflat între timp și cum se numește mulțumită Google (Daily Shine de la Advance Techniques). Iar cel mai mult îmi place mirosul, după cum am subliniat mai sus. Partea amuzantă e că nu pot să-l asociez cu nimic, nu seamănă cu nimic din ce cunosc, parcă are un miros al lui specific. Și m-am bucurat că l-am redescoperit la fel de bun ca atunci când l-am cumpărat pentru prima dată, acum 6 ani și când o grămadă de perso…

Scrie un titlu...potrivit pentru mesaj

Dragi ființe vii care citiți postările acestui blog atunci când scriu (Din Paște în Crăciun de la o vreme și nu vă promit că acest lucru se va schimba) aveți aici una bucată poezie ultramodernă (știți voi fără rimă, ritm, dar cu mesaj, o proză în versuri cum îi spun eu:)) plină de nostalgie, energie pasiv agresivă și una care sper din toată ființa mea că va încheia un capitol care durează de prea mult timp și sper să aducă o vibrație nouă, grozavă, veselă.  Nu va fi sub forma clasică, astăzi m-am simțit mult mai mai ok să îmbin scrisul cu imaginile. Ah și n-am titlu, pentru că nu mă pricep la titluri așa că vă las pe voi să o denumiți cum considerați. Enjoy!





Before, dar mai ales after Mascara Paradise Extatic de la L'Oreal Paris

Gene lungi în mod natural n-am avut vreodată. Dar din fericire, la fel cum există sutiene cu push up ca să arăt și eu decent în rochii, există și mascara. Așa pot și eu să clipesc suav din gene în timp ce mă plâng că afară e frig și plouă și că vreau acasă. 

Trecând peste acest episod lamentabil, zilele trecute am rămas fără mascara, adică cea veche era aproape uscată, așa că am fost nevoită să fac o achiziție( ca să-mi iasă treaba cu ploaia mai bine, bineînțeles:)) și m-am decis asupra celei mai noi apariții L'Oreal Paris și anume Paradise Extatic




După ce am urmărit o serie de tutoriale pe Youtube de la video bloggerițe din afara țării și am citit o recenzie cum că Paradise ar fi comparabilă cu mascara Better than Sex de la Too Faced, m-am decis să îi dau o șansă. (Fie vorba între noi acum, cum poți tu ca om de marketing să denumești o mascara Better than Sex? Înseamnă că o duci rău de tot în sectorul acela. O mascara poate fi excelentă, sublimă, eficientă, dar nici chiar așa. Ad…